Ieri, când eram în metrou…pentru că v-am mai spus că la birou merg cu metroul. Și asta pentru că pot! 🙂 Stațiile de metrou sunt la câteva minute de casă, respectiv de birou. Și sunt și punctuală și relaxată.
Dar să revin de unde am început. Ieri, când eram în metrou, s-au așezat lângă mine o mama și un copil de vreo 7-8 ani. În prima clipă am crezut că este băiat, dar după o privire mai atentă mi-am dat seama că e fată. Era tunsă foarte, foarte scurt. În clipa aceea am avut un déjà-vu.
În copilarie am fost foarte băiețoasă. Ca și comportament, dar și ca aspect.
Și îmi amintesc cu exactitate un episod din clasa a IV-a. Aveam 9 ani și într-o după-amiază am plecat cu mama spre coafor. Eram deja tunsă scurt, dar ea își dorea să mă tund “o idee mai scurt”.
Am ajuns la un coafor combinat cu frizerie. Într-o încăpere era frizeria, în cealaltă coaforul și într-una foarte mică, cosmetica. Deoarece la coafor era foarte aglomerat, mama s-a hotărât să rămân în frizerie, să mă tundă o doamnă, cât ea merge până la cosmetică.
Exprimarea mamei mele a fost impersonală fără să poți înțelege alte detalii.
-Doresc un tuns scurt și pierdut, i-a zis ea frizeriței. Si această dorință era pentru părul meu.
Zis și făcut! Mama a dispărut în încăperea unde era cosmetica, iar eu m-am așezat pe scaun.
Doamna a început sa mă tundă riguros și să mă tundă și să mă tundă, și nu se juca. Nu scotea o vorba, ci era foarte concentrată pe ceea ce avea de făcut. Mânuia foarfeca cu o dexteritate fenomenală, iar eu eram fascinată. Nimeni nu mă mai tunsese în acest mod.
Constantam, ce-i drept, că lungimea firului de păr nu mai exista, dar nu scoteam o vorbă. Oricum nu mai puteam pentru că eram siderată de cum arătam.
Cred că doamna făcuse un curs special de cum să tundem “din foarfecă” cu viteza luminii – idem cu mașina de tuns, la nivelul 2.
Între timp a apărut mama si când i-am întâlnit privirea în oglindă, am înțeles că eram varză și că arătam așa cum mă simțeam.
-Doamnă, de ce ați tuns-o atât de scurt, că e fetiță. Acum e aproape cheală.
-EE FETIȚĂ? Aoleo! Păi, doamnă, dacă nu mi-ați spus. Iar ea nu a scos nicio vorbă ca să-mi dau și eu seama că e fată.
Consemnate, am plecat spre casă, dar eu mă gândeam că mi-aș dori să nu merg la școală o lună, ca să nu am parte de reacțiile normale ale colegilor. Și după ce că eram tunsă chilug, trebuia să port și pampoane, că vorbim de era pampoanelor, bentițelor și a șosetelor 3/4 albe.
Mama, săraca, nu știa cum să mă consoleze. Dar norocul meu este că părul și unghiile îmi cresc cu o repeziciune nefirească.
Dar să vedem și partea pozitivă. Nu a trebuit să folosesc pieptănul pentru mai mult timp deoarece eram constant pieptănată.