Zielele trecute am primit un pliant de la un hypermarket din zonă și cum îl răsfoiam, îmi cade privirea pe un set de salopete pentru doamne și domni. Mă pufnește râsul pentru că mi-am amintit instantaneu de un episod din adolescența mea.
Am copilărit in aceeași casă și cu bunica mea, imaginea cea scumpă a răsfățului meu. Orice dorință aveam, ea mi-o îndeplinea.
Astfel încât, cu așa mamă și bunică, mai greu să dau în brânci de treabă. De aceea, să cos sau să gătesc nu prea știam.
Dar unele episoade ale vieții îți oferă ocazii să înveți. 🙂
Aveam 17 ani și am rămas singură cu tata pentru câteva zile. Toate bune și frumoase, ne descurcam noi ca oamenii mari, când, lui tata i se anunță o sedință foarte importantă la birou.
-Draga mea, te rog să-mi întărești și mie găicile de la pantalonii ăștia, îmi spuse el, punându-mi în brațe o pereche de pantaloni, de la un costum. Și să coși și găurile de lângă. Mâine dimineață trebuie să-i îmbrac pentru ședință.
-Sigur!
Dar în clipa urmatoare îmi dau seama că habar nu aveam ce înseamnă acest lucru, noi, cei tineri, fiind obisnuiți doar cu blugi.
-La ce găuri te referi?
-La toate pe care le găsești.
-Ok!
Seara, mă apuc să-i fac omului pantalonii.
Întorc pantalonii pe dos și studiez mai întâi situația. După câteva minute realizez că bietul tata avea destul de multe găuri, acolo unde era șlițul. În loc să mă opresc și să-i sugerez să ia alți pantaloni, că ciurucurile astea sunt găurite rău, continui și, conștiincioasă, îmi bag muuultă ață în ac și mă apuc de cusut. Și cos și cos. Nu vreți să știti cât de mândră eram. Doamneee! Nimeni nu mai era ca mine în clipele acelea: mândră și conștiincioasă.
După ce finalizez de cusut, îi duc pantalonii lui tata, în dormitor, dar nu-l anunț, ci vreau să fie surpins de cât de bine m-am descurcat.
Totul era super până acum!
Mă culc, iar dimineață, mă trezesc și eu devreme, chiar dacă învățam după-amiaza. Îmi doream să-l văd pe tata cum se bucură de pantalonii lui.
Luăm micul dejun și tata se duce să se îmbrace.
Stau și aștept! Și stau și stau. Nu se aude nimic.
Deodată, mă strigă! Nici Speedy Gonzales nu s-a deplasat vreodată cu așa viteză. Deschid ușa camerei și-l văd pe tata îmbrăcat, dar chinuindu-se groaznic să-și încheie nasturii de la șlit. Și tot încerca, dar nu reușea deloc. Niciun nasture nu se vedea ieșind prin vreo gaică.
-Draga mea, ce le-ai făcut?
-Le-am cusut găurile?
-Bine, bine, dar găicile? Ce le-ai făcut găicilor? Că nu îmi pot închide nasturii.
Măi, oameni buni, și mă pălește imaginea pantalonului întors pe dos, așa cum i-am ținut când am cusut. Și îmi dau seama că am cusut tot și când spun tot, mă refer la tot, inclusiv găicile.
-Cred că ți le-am cusut…
Țin minte și acum fața lui tata care și-a ridicat privirea spre mine și a rămas mut. Zâmbea, dar nu mai avea vlagă. Era destul de târziu și el nu era gata.
-Îți aduc o forfecuță? șoptesc.
-Te rog! a îngăimat.
Într-un final l-am ajutat să descoasă găicile, ca să se poată îmbrăca.
Evident că tot mapamondul știe acest episod al vieții mele.
Voi ați cusut sau descusut vreodată, fără să știți ce anume? 🙂