Găurile de sub pălărie și din sufletul meu

V-am povestit că eu sunt protagonista unor episoade unice din viata tatălui meu. Bietul om a experimentat, în premieră, tot felul de încercări de-ale fiicei favorite. Despre două dintre ele v-am povestit în acul și gaica sau în găsește dunga.

Cel de care mi-am adus aminte zilele trecute și pe care m-am hotărât să vi-l povestesc atinge paroxismul răbdării, iubirii și încrederii. Și toate din partea tatălui meu pentru mine.

Aveam 15 ani. Era într-o dimineață de duminică, toamna, iar tata trebuia să ajungă la aeroport în jurul orei 19:00. În dimineața zilei respective s-a gândit că ar fi bine să se tundă.

Eu le tundeam pe bunica și pe mama de fiecare dată, cu foarfeca, pentru că nu necesita mare iscusință. Amândouă purtau pe atunci părul tuns drept, sub ureche, fără șuvițe mai scurte sau mai lungi. Simplu și curat!

Astfel, m-am oferit eu să-l tund pe tata, gândindu-mă că nu are rost să piardă timpul la frizer.

Și bietul om a acceptat, instant. 🙂

Foarfeca pe care o aveam însă era o mare prostie, iar eu nu tunsesem niciodată pe cineva “băiețește”.

Cu toate acestea, foarte încrezătoare m-am apucat de treabă. Am luat și un pieptene, cum văzusem că se procedează, doar că, nu știam foarte bine să-l mânuiesc împreună cu foarfeca. Dar cu mișcări mai lente îmi făceam treaba, sau așa credeam eu. Din părul lui tata, care nu mai era răvășitor de des, ca în prima lui tinerețe, cădeau șuvițele, nu multe, dar suficiente. Am ajuns și la partea din spate, unde am încercat să-l tund “stilul pierdut”, actualul filat. Am început să tai mai abitir ca în părți și…HOP!

M-am oprit brusc… pentru că atunci când am tuns o porțiune din partea din spate, precum Edward Scissorhands am reușit, de fapt, să fac niște găuri în tunsoare. 🙂 Mama a intrat să inspecteze, iar fața mea i-a atras atenția. S-a uitat instant spre partea din spate pentru că privirea mea rămăsese țintuită într-acolo. Și a început să râdă. 🙂 Am rugat-o din priviri să termine și a ieșit din încăpere, ca să nu provoace panică.

-De ce râde? a întrebat tata, puțin speriat. Ai făcut ceva anume?

-E… nu. E invidioasă, l-am calmat eu și am început să repar găurile. Cu foarte mare greutate și înarmată cu o răbdare de fier am mai dres pe ici, pe colo.

La final, avea câteva găurele pe alocuri, nu doar la spate, dar nu era dezastru total.

S-a ridicat și s-a privit în oglindă, moment în care mi-am ținut respirația.

-E cam scurt, măi tată, a spus el, în timp ce-și inspecta tunsoarea în oglindă.

Slavă cerului că nu avea oglindă dublă ca să se vadă și la spate și mai în lateral. Se pipăia și nu-i dădea cu virgulă, asta era clar, pentru că nu a mai zis nimic.

Fratele meu a ajuns acasă cu puțin înainte să plecăm spre aeroport.

-Unde te-ai tuns, l-a întrebat el râzând?

Din spatele tatei îi făceam gesturi disperate de implorare a tăcerii.

-M-a tuns sora ta. Vezi ce scurt e? Vi se pare cam scurt pentru mine, nu-i așa?

-Nu, l-am convins noi în cor.

La aeroport, imaginea plecării lui tata, m-a marcat pe viață.

Avea pe cap pălărie, pentru că omu’ nu ieșea din casă fără pălărie. Dar în aeroport și-a scos pălăria și ne-a dat-o nouă pentru că pleca într-o zonă mai caldă și nu avea rost să o care cu el.

În momentul acela am văzut, la lumina orbitoare, din aeroport, că-l cam ciumpăvisem pe bietul om.

-Lasă-ți pălăria pe cap, tată! l-am îndemnat eu, făcându-mi-se atât de jenă, încât îmi venea să intru în pământ.

-Nu, draga mea. Lasă, că nu observă nimeni găurile din tunsoarea mea, a spus tata zâmbind.

-?!

Atunci și acum am înțeles cât de mult am însemnat eu pentru el. A înțeles de la început ce se întâmplase, dar nu s-a supărat pe mine, ci a acceptat tot ce i-am făcut și a găsit și forța să mă liniștească. Îmi dau seama de dragostea dintre părinte și copil și amunțesc. Iar acum, ca mamă, înțeleg dincolo de mine, dincolo de sufletul meu orfan de tată :((

Îți mulțumesc tată, dincolo de cuvinte, dincolo de lacrimi! :((   Îți mulțumesc pentru ce ai însemnat în viața mea!

Dar pentru că tata a fost un om vesel și te îndemna să râzi de gafele din viața ta, hai să încheiem și noi într-o notă de amuzament.

Voi ați tuns vreodată pe cineva?

 

Sursa foto: Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *