Nu-mi place frigul deloc. Prefer să stau ca o stafidă la soare, dar nu în frig. Și toată iarna merg înfofolită cu fular și căciulă, văzându-mi-se doar ochii. După ce că sunt mici, rămân singurii vigilenți pe timp de iarnă. 🙂
Acum câțiva ani, eram în Viena cu o colega de-a mea. Era sfarșitul lui noiembrie, un frig cumplit și o lapoviță pe măsură. Amândouă eram încotoșmănate, dar degeaba. Degerasem de ceva vreme și mai aveam jumătate de oră până la întâlnirea stabilită. Eram în apropiere de locul întâlnirii.
La un moment dat, colega mea mă trage de mână:
-Hai să intrăm aici!
Mă uit in vitrină și vad manechine în lenjerie intimă.
-Sigur!
Bucuroase că ne clătim ochii și poate ne și cumpărăm ceva, pășim în magazin.
Vai, era așa de cald și bine, că ne-am înseninat instantaneu.
Începem și ne uităm la produse. Erau frumoase, de mătase, dantelă… O plăcere pentru privire și pentru atingere.
Erau piese individuale, altele în set…altele cu găuri.
-Ăștia sunt rupți, spun eu. Poate sunt găuriți ca să faci pipi din picioare, ca băietii.
Altele aveau găuri în sutien, găuri în slip…
Și continui și înaintez în magazin. La fiecare piesă pe care o vedeam, o făceam să râdă pe colega mea.
Ajung la un raion plin cu costume de asistentă, polițistă, școlăriță, etc…Provocator.
Întorc capul și văd o mică vitrină. Mă uit mai atentă și văd un mic breloc puță.
În vitrina de alături erau brelocuri mai mari cu aceleasi produse agățate de ele. Și alături, altele și mai mari.
-Ăsta nu e magazin de lenjerii, nu-i așa? întreb eu, dându-mi seama unde mă aflu.
Dar colega mea râdea cu lacrimi.
-Mi-am dat seama după ce am intrat, că tu nu ai știut că intrăm într-un sex shop. Dar să știi că scria sus, deasupra intrării.
Fiind înfofolită, n-am mai ridicat capul să citesc cum se numește magazinul. Am privit doar în vitrină, iar acolo am văzut doar lenjerie intimă de damă.
Asta e! Măcar ne-am distrat și ne-am încălzit.
Și cât ne prosteam noi pe acolo, intră o doamnă, cca 40 de ani și merge hotarâtă spre un anumit raion. Caută cu mișcări sigure ceva ce știa că se află acolo. Nu găsește și se îndreaptă spre vânzătoare.
-Ciucuri pentru sfârcuri, mov, cu sclipici, îi cere ea cu exactitate, într-o engleza mega britanică (că doar suntem in Viena :-))
Și primește rapid setul respectiv.
După ce pleacă, cerem și noi același set de accesorii. Și îl cumpărăm. Râdeam la ieșirea din magazin pentru că eu am luat unul și colega mea unul.
Amândouă am folosit ciucurii, fiecare pe al său, pe post de breloc. 🙂 Și mulți colegi le-au aflat povestea.
Dar de atunci, nu mai are nimeni șansa să mă facă să intru undeva fără să mă asigur unde sunt.
Voi ați intrat în vreun magazin fără să știți exact: ce magazin este?